Nunta HaiHui

o altfel de poveste 


Filed under

nunta

 

Cum e să te căsătoreşti la peste 2000m altitudine

Întâi de toate, dacă ne e permis un joc de cuvinte, a fost o nuntă la înălţime. Locul a fost cu grija ales, pe gustul nostru, nu regretăm nimic, nici măcar frigul şi vântul. Ba chiar l-am recomanda şi altor îndrăgostiţi. E cu totul special, te face să te simţi mai aproape de Dumnezeu şi dă o cu totul altă dimensiune evenimentului. Jurămintele şi promisiunile făcute au o cu totul altă încărcătură acolo, promiţi în faţa lui Dumnezeu că vei iubi până la capăt. Dacă întinzi mâna simţi că poţi atinge cerul, ce loc mai bun ne-am fi putut alege pentru singura nunta din viaţa asta? Poate doar largul marii, dar am fost atât de nerăbdători să auzim „împreună, la bine şi la greu” încât am zburat, înainte să înotăm. :)

A fost soare, a fost frig, a fost vânt, multă dragoste şi emoţii. La înălţimea aia am simţit că toată lumea e alături de noi, că întreg universul participă la nunta noastră, noi parte din el lângă un preot cu totul special despre care vă vom mai povesti.

Rămânem hai-hui şi la fel de îndrăgostiţi, pe mâine.

Filed under  //   Balea   casnicie   la inaltime   nunta  

Împreună la bine şi la -8°C!!!

Gata! Hai că ne-am luat. Nuntă la peste 2000m, în vârf de munte. Doar noi şi în rest multă dragoste :) Bine... noi, părinţii noştri dragi, naşul, naşa, preotul şi munţii. Albi! Suntem foarte fericiţi. Acum avem cu adevărat un loc al nostru şi numai al nostru (din câte ştiu e prima cununie care se face la Bâlea). Şi nu e numai asta. De fapt, cred că cel mai important până la urmă este că am avut o nuntă departe de prejudecăţi şi ceva mai aproape de cer şi de sufletele noastre... :)

V-am mai da şi alte detalii, dar acum chiar trebuie să facem ceva cu arsurile de la soare. Feţele noastre ARD! Nu schimbaţi postul :))

Filed under  //   2300m   Balea   Transfagarasan   casnicie   la inaltime   nunta   pe munte  

Am trecut de cununie, urmeaza nunta!

Img_0447
Inca nu ne-am dezmeticit bine, dar am intrat putin si va promitem ca venim vesti noi cat de repede putem.

Nu ne simtim deloc altfel, suntem aceeasi ca si ieri. Usor ametiti, mult indragostiti, usor coplesiti de prieteni si rude. Dar prietenii de asta s-au inventat, sa fie langa tine cand ai nevoie de ei. Cand cauti emotionat privirea lor si ei iti raspund zambind. Sau cei casatoriti, care te privesc de sus, misteriosi… cum ca “lasa ca vezi tu”. Parca am intra intr-un club select, al celor indragostiti pe viata. Cam cum sunt batraneii aceia care se tin de mana pe strada la 80 de ani si pe care-l invidiem cu totii si pe care-ti vine sa-l opresti sa-l intrebi care e secretul lor.

S-ar parea ca toata lumea care vrea sa-si petreaca viata cu jumatatea aferenta trebuiesa treaca prin asta. Asa, ca o proba de rezistenta si curaj. Dar, pana la capat, banuim ca merita. Si speram asta din tot sufletul.

Acum ne gandim numai la nunta-hai-hui.

Filed under  //   casnicie   hai-hui   nunta   viata  

De ce ne plac şi nu ne plac nunţile

Stăteam într-o zi şi ne gândeam amândoi, fără să fim în stare să ne decidem dacă ne plac sau nu ne plac nunţile. Atunci am început să adunăm matematic argumentele, cu plus pe cele în favoarea nunţilor, cu minus pe cele…lalte. Depinde însă şi din ce punct de vedere priveşti – al mirilor, al naşilor, părinţilor, invitaţilor, ospătarilor, bucătarilor, al căţeilor care caută a doua zi în gunoi resturi de la masă.

Noi ne-am rezumat a fi doar miri şi primul lucru pentru care ne-ar plăcea nunta ar fi că e a noastră. Singura noastră nuntă. Apoi, mirii sunt cele mai importante persoane de acolo. Ne cam plăcea să roiască toţi în jurul nostru. E un bun prilej de a strânge în sfârşit prietenii la un pahar de vin. Sunt emoţiile, bucuria verişoarelor domnişoare de a prinde buchetul miresei, primul dans, privirea complice dintre miri când una dintre mătuşi se apucă să dea sfaturi băbeşti.

Acum, în partea cealaltă, ce nu ne place? Pantofii care strâng, păpuşa gătită în mireasă de pe capota primei maşini. Rudele venite din obligaţie, că vorba aia, şi părinţii noştri au fost la nunta copiilor lor, mâncarea pe bandă, sincron, că de, o voce stridentă te îndeamnă la microfon că acum e momentul, şi dacă nu eşti pe fază vine felul următor, faptul că trebuie să stai până la sfârşit oricât de obosit ai fi, dezgătitul miresei în bocetul tânguit "ia-ţi mireasă ziua bună". Dansurile fără de care o nuntă "care se respectă" nu se poate – pinguinul, meneaito sau macarena. Playlist-ul pe care se află obligatoriu Voltaj, Rednex, Albano şi Romina Power. Tot felul de superstiţii şi obiceiuri – să nu te calce pe bombeu, să nu vadă mireasa altă mireasă la biserică, să nu ai trandafiri în buchet, cale pe mese, perle la gât, să nu se facă nunta în mai, şi culminând cu furatul miresei – ba nu, cu negociatul cu hoţii.

Una peste alta se părea că erau mai multe negative decât pozitive, asta însă doar dacă scoţi din ecuaţie dragostea care bate o mie de motive pentru nu. Aşa că noi ne-am gândit să facem o nuntă doar cu pozitiv. Spontană, improvizată, jucăuşă, stângace, aiurea, îndrăgostită, hai-hui.

Filed under  //   nunta