Nunta HaiHui

Anul ăsta calendarul nu a vrut în niciun chip să ţină cu noi. 1 mai a picat fix sâmbătă (hmm… 2 mai duminică?). Măcar avem o excepţie de la legea lui Murphy – mai rău de atât nu se poate (deşi... vă las pe voi să calculaţi cum e cu Crăciunul şi Anul Nou...).  Aşa că ne-am decis să facem pur si simplu abstracţie de ideea de 1 mai şi oricum, de tot ce înseamnă ea în ultima vreme în România, adică sărbătoarea naţională de "distrează-te" la mare până cazi lat, sau hai la pădure să bem, să tragem nişte grătare, să dăm muzica tare şi să lăsăm în urmă nişte pet-uri şi pungi. Ce am făcut noi? Teatrul a repetat ca în orice altă zi, şi Florentina alături de „el”, am trecut pe la Cărtureşti să vedem ce a mai apărut, am luat nişte fructe proaspete din piaţă, am sărit peste ideea de a merge la un film şi am fugit la ţară să vedem câte flori au mai făcut "pomii noştri".

Căţelul nu avea cum să nu se bage în seamă. Urmele sunt pe pantaloni :) Pentru noi, doi români de aproape 70 de ani (împreună!), a fost o zi perfectă. Să se bucure comercianţii, grătaragii şi vânzătorii de bere şi suc cum vor ei.

Nouă chiar ne-a plăcut imaginea festivă creată de atâtea steaguri de peste tot asortate cu verdeaţa care parcă abia acum s-a ivit. Sperăm că o imagine aşa de veselă i-a îmbiat pe oameni să petreacă mai frumos decât în alţi ani. Fără subiecte clişeu pentru buletinele de ştiri.

Pe această cale – a blogului adică – vă dorim tuturor şi duminică plăcută care, absolut întâmplător şi fără nicio relevanţă, pica pe 2 mai. Apropo, voi ce v-aţi propus pentru weekendul ăsta? Sărbătoriţi prin muncă? :)