O veste cu adevărat minunată
Probabil că povestea colegei mele Amelia vă este cunoscută tuturor din presă şi mai ales datorită posturilor de televiziune. Colega mea Amelia Antoniu, cu care, înainte de nefericita întamplare împarţeam nu numai sălile de repetiţii la Teatrul Naţional de Operetă ci şi cabina, a fost la un pas de moarte din cauza unei infecţii contactate în spitalul CF 2, în urma unei intervenţii minore. Dacă până acum, situaţia fiind deosebit de delicată, nu am îndrăznit să vorbesc despre ea, deşi aş fi dorit să vă spun tuturor ce om minunat este şi cât de mult ne lipsea tuturor, acum pot spune uşurată şi cu voce tare: “Fă-te bine cât mai repede, draga noastră Amelia, şi hai pe scenă!” Da! Veştile sunt nesperat de bune după situaţia în care s-a aflat atâta timp: prietena noastră a fost externată luni! Sunt atât de fericită! Şi nu numai eu, toţi spectatorii Operetei, toţi fanii, toţi colegii mei sunt incântaţi de veştile bune! Pentru că, trebuie să ştiti, Amelia este sufletul repetiţiilor, seva spectacolelor şi are talentul unic de a face ca totul să pară mai uşor şi mai plin de frumos! E un om cu totul special, mereu pozitivă şi sunt convinsă că asta a avut un rol important în îmbunătăţirea stării ei de sănătate, ca şi toată dragostea şi încrederea în bine a celor mulţi care au susţinut-o în tăcere. O aşteptăm cât de curând la repetiţii.
