Despre prietenii comuni şi nu numai
Se spune că prietenii la nevoie se cunosc. Sau spune-mi cu cine te
împrieteneşti ca să-ţi spun cine eşti. Cumva, prietenii spun totul despre
tine, te definesc şi te întregesc.
Asta, când eşti unul. Dar atunci când suntem doi, cum facem? Fiecare vine cu
prietenii lui? Şi dacă mie nu-mi plac prietenii ei, sau invers? Sau dacă
prietenii mei şi prietenii ei nu sunt compatibili? Cel mai puternic dintre
noi doi îşi impune prietenii? Sau, începând o noua viaţă - cea în doi -
legăm şi noi prietenii?
Cred că adevărul e câte puţin din toate. Şi cred că abia acum vor rămâne în
viaţa noastră doar prietenii adevăraţi. Cei pe care-i poţi suna la orice
oră, cei pe care-i suni după doi ani şi vorbeşti cu ei ca şi când i-ai văzut
acum zece minute. Cei cărora le poţi spune absolut orice, oricând. Cei în
care ai încredere. Cei care te ajută. Cei care vin la nunta ta, chiar dacă
sunt la 8000 km depărtare. Şi cei care fac asta posibil. Prietenii speciali.
O să vă spunem cât de curând cine este prietenul secret datorită căruia
ne-am putut împlini visul de a avea toţi prietenii alături la nunta noastră
hai-hui, în creierul munţilor.
