Cum arată fericirea
Pentru un copil cu nasul lipit de o vitrină, fericirea poate fi un urs mare şi mov. Pentru cineva poate fi o pereche de pantofi, pentru altul, o maşină sport, decapotabilă. Fericirea e de multe ori zona de sosiri a unui aeroport şi alteori, un tren plin, în drum spre mare. Un zâmbet, o vorbă, un prieten pe care nu l-ai văzut de mult, platforma de jocuri pe care o visai de mult timp, o seară la teatru, o bătaie cu zăpadă. O zi cu soare, un loc pe care nu l-ai mai văzut niciodată, o porţie mare de clătite cu dulceaţă de vişine. Un ceai fierbinte pe pârtia de ski, o limonadă cu multă miere într-o seară de august. Un foc de tabără, o felicitare făcută de mâna unui copil. O poiană verde cu flori, plină de lumină, un vârf de munte ascuns în nori, cu lumea la picioare. Fericirea poate fi un buchet uriaş de flori sau un singur trandafir ascuns la spate. O carte bună într-o zi ploioasă, când te muţi cu păturica-n spate de pe fotoliu pe canapea şi invers. Un telefon care sună. Prima ninsoare. O mărire de salariu. Un pisoi găsit pe stradă. Fericirea poate avea multe forme şi culori, multe gusturi şi arome. Fericirea e diferită pentru fiecare dintre noi. Pot însă afirma fără nici o ezitare ca deţin adevărul suprem, dezvăluit de un taximetrist, în drum spre casă la o oră târzie. Fericirea e o minge. Când e lângă tine îi dai cu piciorul şi când e departe, alergi dupa ea.
